“My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover.

~ Falsely yours” 

 Charles Bukowski

The man with a hole in his head

Kafka imagines a man who has a hole in the back of his head. The sun shines into this hole. The man himself is denied a glimpse of it. Kafka might as well be talking about the man’s face. Others “look into it.” The most public, promiscuous part of his body is invisible to himself. How obvious. Still, it takes a genius to say that the face, the thing that kisses, sneezes, whistles, and moans is a hole more private than our privates. You retreat from this dreadful hole into quotidian blindness, the blindness of your face to itself. You want to light a cigarette or fix yourself a drink. You want to make a phone call. To whom? You don’t know. Of course you don’t. You want to phone your face. The one you’ve never met. Who you are.”

Leonard Michaels, "Journals"

A te vrea deasupra

Am încetat de mult să văd forţa luminoasă a omului. 

Mediocritatea o găsim în fiinţele ce se vor superioare într-o întinare de gesturi simple, în degete trecute prin păr. Mi-e teamă că această mediocritate nu o mai găsim în oamenii simplii, ci în cei ce işi doresc recunoaşterea supremă.

Aceşti oameni usucă bucuria din tine, cer tot mai mult din tine, deşi tu nu mai ce oferii.

Miez de noapte în grădina luminii

Aşează-te lângă mine,

sunt chiar eu,

umbra de femeie care

obişnuia să iţi lumineze

întreg chipul.

Acum,

nu ştiu care dintre noi

e mai mort.

Miroşi a ceai verde cu lămâie

şi cumva,

a întuneric.

Undeva mai încolo,

la câteva suflete depărtare,

suntem tot noi,

stinşi.

Ni s-au ars toate becurile.

Ar fi trebuit să iţi repete cineva

...Ce e mort

Mort rămâne...

 Tâşnesc din tine fâşii de lumină

Şi mie îmi vine să râd.

"Sin, he reflected, is not what it is usually thought to be; it is not to steal and tell lies.

 Sin is for one man to walk brutally over the life of another and to be quite oblivious of the wounds he has left behind."

Shusaku Endo

"Vei fi atât de singur încat iţi va fi dor chiar de călăul tău"

Aşa că prefer să te las să mă regreţi.Pentru că mă vei regreta, sunt sigur.Te-ai obişnuit ca în această singuratate să ai măcar pe cineva.Pe deasupra, acum ştii că zeii cu care te-ai înfruntat au murit şi că oamenilor nu le pasă de tine.Vei fi atât de singur încat iţi va fi dor chiar de călăul tău.Credeai că pazeşte cineva cărările spre munte pe care a crescut iarba?Nu le pazeşte nimeni, pentru că nimeni nu vrea să vină aici.
Ah, simt cum urcă în mine un râs nebun când mă gândesc cum vei aştepta în zadar să vin măcar eu.In sfârşit, mă va dori cineva...De fapt, tot te voi devora, dar altfel...

Vulturul izbucneşte în râs.Apoi, sub privirea uluită a lui Prometeu, işi zdrobeşte capul de stancă.


O.Paler - "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi."

Am uitat cum e să fii.
E drept că mai există sentimente nepătrunse încă, dense şi îngrozitoare.
Nu ştiu ce e mai trist.Să vrei şi să nu poţi, 
sau să vrei, să poţi şi să afli că nici măcar nu există.