În nopţile în care luna lipseşte

Ocup puţină libertate.

Am sufletul îngust

şi câteodată,

îmi izbesc rana

de toate cerurile imaginare.

Gândul mi-e mereu sus,

sub nori întinaţi,

ce odinioară păreau predictibili.

E ca şi cum, 

îmi muşcă un câine 

din suflet.

Ispăşire

Ţi-am simţit lipsa în dimineaţa asta, nevăzutule.Şi-am fumat ţigara în locul tău.

Mi s-a făcut dor de toţi oamenii pe care i-am iubit.Şi cei care nu m-au iubit.

Dar am tăcut.

M-ai învăţat că numai aşa îmi pot ispaşii păcatele.

  

Ultima ţigară e cea mai dureroasă.

 

Casa unde ceasurile au încetat să mai bată

Cârciumi cu miros îmbâcsit de beţie îmi amintesc mereu de sentimentele paterne.

Drumul spre casă aduce numai nostalgii, ce pică greu ca plumbul, în camera unde mereu este fum, oricâte ferestre aş deschide.

Patru ziduri nu construiesc “acasă”.